Revolutie "marca secol XXI"

Obiceiurile bune mor repede si se redobandesc greu. A fuma este o apucatura pacatoasa, a te spala pe dinti e din lista cu asa da. Excesele ne curata, iar lenea are aceleasi efecte devastatoare cu ale excesului de zel. A nu te spala deloc pe dinti sau a te spala de 10 ori. Gaseste-ti dom`le calea de mijloc! Ne facem ca nu stim ca sa nu parem asa pacatosi. Cine stie, poate amanarea este sora mai mica a lenei. Progresiv. Asa se instaleaza totul: progresiv. In bazar. Istanbul. “Very beautiful your wife!” “I`m not his wife. I don`t believe in marriage.” Parca a trecut o viata de atunci. Tanarul turc administra o mica afacere cu pantofi hand made a unui prieten plecat in Africa. Cel putin asta este varianta pe care ne-a impartasit-o. Cum inca nu au sosit vremurile in care minciuna sa nu mai existe ca alternativa, nu putem decat sa luam de bun ce zic cei cu care interactionam. Am fost atat de categorica atunci cand am raspuns ca nu cred in casnicie, incat urmatoarea intrebare s-a itit de la sine: “Ce religie aveti?” am raspuns rapid, fara sa stau pe ganduri, si, poate astea sunt raspunsurile cele mai sincere: “No religion” Despre ce a fost intalnirea? Atunci cand suntem fata in fata cu oameni necunoscuti, dar care ne intriga prin ceva, sintetizam rapid si sincer credintele noastre,iar incordarea de a fi judecati nu prea exista. Stim ca timpul este scurt, asa ca vrem sa aratam ce avem mai bun: inteligenta, spontaneitate, cultura... Am facut schimb de clisee culturale: romanii au reputatie de hoti, in timp ce turcii de obsedati sexual. Cu discretia si retinerea unei prime intalniri, am pomenit cate ceva si despre droguri, (se pare ca si acolo situatia este la fel de incordata ca la noi. Si... in fine, eu m-am trezit spunand ca as vrea sa merg pe strada si toata lumea sa se recunoasca in mine. S-a uitat mirat neintelegand ce vreau sa spun. Chiar asa, oare ce am vrut sa spun?! cred ca de fapt am vrut sa spun ca suntem identici. Pai atunci inseamna ca femeia asta, barbatul asta cu care stau acum, este identic cu oricare altul?! Atunci cum se impaca asta cu nevoia de diversitate?! Imi insel sotia cu altele 8 identice cu ea. Casnicia m-ar ingradi. Cred ca adevarul este intotdeauna mai simplu, uneori frica de intimitate explica mai mult decat orice polemica filosofica. Pentru unii oameni pare imposibil sa imparta teritoriul cu cineva. Asta este clar. Atunci de ce nu cred in casnicie? Institutia casniciei este minunata, dar cine naiba vrea sa traiasca intr-o institutie?! Am visat poate o neocasnicie, dincolo de regulile vechi. Eterna dezbatere: daca exista iubire atunci de ce ai nevoie de un certificat care sa ateste o stare de spirit. Esti prea visatoare. Lucrurile trebuie reglementate cumva, in plus este nostim atunci cand filosofia isi da mana cu practica, pentru ca abia atunci se naste un lifestyle, averea invizibila, animalul de lux vanat de oricine. Faptul ca noi ca specie nu avem incredere unii in altii este reflectat de jur imprejurul nostru: de la obiectele electrocasnice care au certificat de garantie pana la un contract atat de abstract si totusi atat de concret cum este casnicia. Nevoia da a ne uni cu cineva si recunoasterea sociala a acestui lucru. Si daca totul s-ar reduce la ceva si mai simplu, cum ar fi increderea in tine insuti? Poate suntem o specie lipsita de incredere, de incredere in general zic. Ne-am trezit aici si nu stim ce sa facem, ce este bun, rau, fezabil, distructiv. Experienta. A proba pe propriul corp ce-ti face rau sau ce-ti confera o stare de bine. A omori o femeie batrana ca sa vezi cum suporta constiinta evenimentul. Daca eu stabilesc ca e un lucru oarecare, atunci o sa dorm noaptea linistit. Totusi... intr-un anumit sens care tine de informatia noastra genetica, pare ca suntem mai degraba buni decat rai si ca fara sa fie stabilit intr-un cadru juridic, oricarei fiinte ii repugna sa ia viata unui seaman. Pana si Dostoievski l-a trimis pe Raskolonikov sa se predea. Constiinta. Judecatorul interior. Dialogul interior. Ghiara de pe inima cand iti amintesti de o minciuna. Ce poti sa zici de toata tehnologia asta interioara, pt ca daca ideea ca suntem identici are un sens, atunci aici isi gaseste locul cel mai bine. Chimia interioara care se pune in miscare in fata unui pericol este aceeasi la toti. Se spune ca dincolo de orice emotie umana se ascunde de fapt frica sau iubirea. Atunci cand esti gelos daca racai un pic fatada, ai sa descoperi un om fricos, care nu are suficient de mare incredere in el sau poate pur si simplu este neimpacat cu anumite atribute fizice. Dincolo de metri liniari de biblioteca care teoretizeaza comportamentele umane, fiecare in parte recunoaste momentul in care ii este bine si cel in care incepe sa ii fie rau. E vorba despre ceva foarte concret: starea pe care o experimentezi in corp in prezent. Diferenta intre o zi relaxata de vacanta pe o plaja sau pe o partie de ski si panica indusa de batai dese de inima atunci cand esti prins fara bilet in tren. Toti suntem in cautarea unui singur lucru: o stare de bine. Asa cum pana la Dumnezeu te mananca sfintii, poate pana la starea de fericire te mananca nevoile cotidiene. O revolutie marca “secol XXI” ar fi una interioara. Reguli. Casnicie. Monogamie. Exagerarile teoretice duc invariabil la minciuna. Paradoxul vietii. Pana nu cunosti o situatie macar din doua puncte de vedere este greu macar sa ai o parere, darmite sa “legiferezi”. Vorbele sunt gratis. Nu vorbim oare prea mult?!