Despre talent

Intotdeauna m-am intrebat cum ar fi sa gasesc un loc in care sa ma manifest liber, sa ma port cum mi-e firea si sa vorbesc despre lucrurile care imi trec prin minte. Zoon politikon. Suntem animale sociale, iar singuratatea ori izolarea nu sunt neaparat cea mai buna stare in care ne putem afla. Grupul, feed-backul, debateul pot scoate la iveala cele mai interesante parti din noi care alminteri in solitudine mor incet si sigur. Se spune ca talentele nefolosite in timp se intorc impotriva noastra si se manifesta mai degraba ca defecte. Acum, desigur, ar fi interesanta o discutie intre mai multe persoane despre talent. Nu ne putem compara cu geniile. N-are nici un rost. Pen`ce sa ne facem rau? Cati Mozarti se nasc intr-un secol?! Eu una nu m-as referi la cazurile de talent extrem in care copilul pune mana pe vioara si canta impecabil, ci la noi ceilalti care pur si simplu vrem sa ne exprimam incet si sigur, dar creativ. Care este cea mai scurta cale intre un om banal si unul interesant? De aproximativ doua cuie. Si ca sa continuu gluma, imi vine sa spun ca nu cuiele aduc fericirea, ci numarul lor. Discriminare, rasism, concurenta… cum ar fi sa traim intr-o Republika relaxata in care sa nu-ti fie teama ca vei fi judecat pt ceea ce esti sau crezi? Sa poti scrie, canta, exersa, picta si chiar gresi. Probabil tot cam dupa 2 cuie dintr-un cabotin te transformi intr-un profesionist. Suntem niste cristale vii care se freaca unele de altele in cautarea formei noastre ideale si cu cat mai multi republicani cu atat mai usor de materializat. In cele din urma forma suprema de arta este viata, iar viata implica neaparat socializare, iar in Republika verde socializarea este creativa.